spront
Look at other dictionaries:
şpronţ — şpronţ, şprónţuri, s.n. (reg.) 1. buştean ale cărui capete au fost rotunjite cu toporul. 2. (în forma: şpironţ) capăt ieşit al unui butuc. 3. (în forma: ştronţ) capătul mai gros al unui buştean. Trimis de blaurb, 20.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
