calumniator
11calumniator — /kalsmniyeytar/ In the civil law, one who accused another of a crime without cause; one who brought a false accusation …
12calumniator — /kalsmniyeytar/ In the civil law, one who accused another of a crime without cause; one who brought a false accusation …
13calomniateur — calomniateur, trice [ kalɔmnjatɶr, tris ] n. • mil. XIIIe; lat. calumniator ♦ Personne qui calomnie. ⇒ diffamateur. « Calomniateurs anonymes, disais je, ayez le courage de dire qui vous êtes » (Chateaubriand). Adj. Propos calomniateur. ⇒… …
14calomniatrice — ● calomniateur, calomniatrice adjectif et nom (latin calumniator) Qui calomnie, porte des accusations mensongères. ● calomniateur, calomniatrice (citations) adjectif et nom (latin calumniator) Marie Joseph de Chénier Constantinople 1764 Paris… …
15calomniator — CALOMNIATÓR, OÁRE, calomniatori, oare, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. adj. Calomnios. [pr.: ni a ] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator …
16calomniateur — calomniateur, trice (ka lo mni a teur, tri s ) s. m. et f. 1° Celui, celle qui calomnie. On le traita de lâche calomniateur. C est une calomniatrice. • Nous ne sommes qu un sang, et ce sang dans mon coeur A peine à le passer pour calomniateur …
17Backbiter — Back bit er, n. One who backbites; a secret calumniator or detractor. [1913 Webster] …
18Defamer — De*fam er, n. One who defames; a slanderer; a detractor; a calumniator. [1913 Webster] …
19Detractor — De*tract or, n. [L.: cf. F. d[ e]tracteur.] One who detracts; a derogator; a defamer. [1913 Webster] His detractors were noisy and scurrilous. Macaulay. Syn: Slanderer; calumniator; defamer; vilifier. [1913 Webster] …
20Slanderer — Slan der*er, n. One who slanders; a defamer; a calumniator. Jer. Taylor. [1913 Webster] …