rotund

  • 71gogă — gógă s.f. (reg., înv.) 1. nucă cojită. 2. gogoriţă. Trimis de blaurb, 16.05.2006. Sursa: DAR  gógă ( gi), s.f. – 1. Nucă. – 2. Baubau, sperietoare. Creaţie expresivă, cf. cocă. Coincide cu alte formaţii de acelaşi tip, ca alb. gogë baubau , mag …

    Dicționar Român

  • 72gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată …

    Dicționar Român

  • 73jubileu — JUBILÉU, jubilee, s.n. Sărbătorire a împlinirii unui număr de ani (de obicei cincizeci) de la producerea unui eveniment important. – Din fr. jubilé, lat. jubilaeus. Trimis de cata, 12.04.2002. Sursa: DEX 98  jubiléu s. n., art. jubiléul; pl.… …

    Dicționar Român

  • 74lasetă — LASÉTĂ, lasete, s.f. Cordon îngust, drept sau rotund, utilizat la confecţionarea unor dantele. ♦ Obiect de decoraţie interioară lucrat cu acest cordon. – Din fr. lacet. Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  lasétă s. f., pl. laséte… …

    Dicționar Român

  • 75macabe — MACABÉ s.n. Varietate de struguri albi cu bob mare şi rotund. ♢ (Adjectival) Struguri macabe. – Din fr. maccabéo. Trimis de claudia, 20.08.2003. Sursa: DEX 98  macabé s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MACABÉ s.n.… …

    Dicționar Român

  • 76ploscă — PLÓSCĂ, ploşti, s.f. 1. Vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund şi turtit, cu gâtul scurt şi strâmt, în care se ţine băutură şi care se poartă atârnat de o curea. ♢ expr. A umbla cu (sau a purta) plosca (cu… …

    Dicționar Român

  • 77roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… …

    Dicționar Român

  • 78rotunjime — ROTUNJÍME, rotunjimi, s.f. 1. Calitatea a ceea ce este rotund; p. ext. linie, formă rotundă. 2. (La pl.) Formă rotundă, plină a trupului. [var.: (reg.) rotunzíme s.f.] – Rotund + suf. ime. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …

    Dicționar Român

  • 79toron — TORÓN1, toroane, s.n. 1. Mănunchi de fire subţiri, răsucite împreună în acelaşi sens, din care se fabrică funii, cabluri etc. 2. (arhit.) Ciubuc mare, rotund, aşezat la extremitatea unei suprafeţe drepte. – Din fr. toron. Trimis de LauraGellner,… …

    Dicționar Român

  • 80vandrug — VANDRÚG, vandrugi, s.m. Lemn rotund, lung de 3 4 m şi despicat în două, folosit la susţinerea pereţilor unei mine. – Din germ. Wanddruck. cf. d r u g. Trimis de bogdanrsb, 11.08.2002. Sursa: DEX 98  vándrug s. m., pl. vándrugi Trimis de siveco,… …

    Dicționar Român